2 pisici la batranete

In viata mea (desi scurta de doar 24 de ani) am luat destul de multe decizii. Unele le-am luat pripit unele le-am luat dupa ce m-am gandit mult, unele le-am luat cat se poate de prost si am suferit foarte mult si altele le-am nimerit bine. Viata este ca un tren: Daca nu te urci la timp in el ai pierdut trenul cel bun. Am pierdut multe trenuri si le regret. Astept mereu un inter city, ma satur de rapid... si de accelerate sau de personale ma fereste Cel de Sus. Pentru ca tot astept trenul mult visat dau in cealalta extrema. Cineva spunea ca"daca astepti prea mult ocazia potrivita vine altul si ti-o ia care nu o astepta". Cred ca am pierdut destule trennuri ca sa nu mai astept nimic. Macar o perioada. Ma las dus fortuit in viata. cu cat astepti mai mult suferi mai mult la fiecare nereusita. As vrea o perioada ca ascetii indieni, sa nu ma impresioneze nimic. As fi mai determinat, mai calm, mai cerebral si nu as suferi din orice cacat. Merita sa suferi pentru ceva dar parca nici nu merita sa te chinui mereu. Stau la "ocazia", la "ia-ma nene!"... nu mai stau la tren. Nu ma mai astept la nimic.
Viata este un butoi mare de rahat care deasupra are 2 degete de miere. Daca te grabesti si mananci repede mierea ramai toata viata cu rahatul. Trebuie sa stii sa le combine. Se pare ca eu mananc numai rahat de cativa ani. Ori am terminat mierea pana acum si am ramas cu rahatul ori trebuie sa mai fie miere ascunsa in butoiu meu. Nu mai vreau nimic acum. Poate doar sa dorm vreo 10 luni si sa fiu in anul 2 de facultate si sa uit de toate... sa se rezolve toate singure ca am obosit sa mananc rahat, mai vreau si miere. Asa ca raman aici in Bucuresti sa mananc rahat singur si trist si nu ma mai astept la nimic, cel putin la nimic bun, prea dezamagit la ora asta. Ma gandeam sa pun si o melodie. Acum ascult una care nu are absolut nicio legatura cu ce scriu dar imi place mult...Mark a lu Anthony... piesu lui cea mai buna: