...

De multe ori am inceput sa scriu despre asta si m-am oprit. Nu am cum sa fac armata. Poate ca asta e unul dintre motive. Acolo, la recrutare, mi-au spus ca-s inapt de armata, ca-s labil psihic. De parca eu nu stiam asta. Ciudat dar se pare ca eram un mic emo p'atunci. Eram in stare sa mor pentru orice. De cand sunt inconjurat de moarte si inmormantari parca nu mai vreau atat de tare sa mor. Parca vreau din ce in ce mai mult sa traiesc. E aiurea pentru ca eu, fara sa stie lumea, eram un Tiby. Poate ca din acest punct de vedere am fost singurul care l-a inteles. Niciodata nu l-am condamnat pentru alegerea lui. Totusi, din acea seara in care stiam ca moare si l-am lasat, ca un cretin care crede ca-l intelege, din acea seara ceva s-a schimbat in mine. De cand am vazut cat de usor este sa mori, sa nu te mai bucuri de lucrurile de dupa: durere, betie, suparare, sau doar licenta. Cand am realizat cat de mic sunt si cat de usor este sa fii uitat. sa nu iti simta nimeni lipsa... toti sa-si vada de viata total indiferenti la ce erai in nebunia ta intre viata si moarte. Nu prea sunt coerent dar e greu sa fiu in situatiile astea. e clar ca-l tin minte pe Tibi pentru gugulan, pentru iaurt, pentru Gogu pentru orice... pentru viata... pentru ca a fost cel mai bun prieten al meu in ultimile 2 luni..poate singurul in acele ultimile luni de studentie. Recunosc ca atunci, acolo, a murit si studentul din mine. Poate de asta acum nu mai ies, nu mai sunt student cum eram. E greu... cand vezi ce usor se moare... ce usor nu mai ai nimic...nu mai NICIODATA apa, nu mai vezi hartie, o femeie, parintii, lumina...
O saptamana am fost socat cand am aflat de moartea domanei Agapin. Desi poate nu eram in cea mai buna relatie cu aceasta... parca acum imi este dor de ea... Un prieten, un priten despre care nu se stia ca imi este un bun prieten...Stefan Paun... am auzit zilele trecute ca a murit... nici nu m-am interesat de ce si cand si cum. NU am vrut sa mai stiu. Nimeni nu a stiut ca noi am fost buni prieteni. Am fost impreuna impreuna in republica Moldova. Acolo am legat...poate numai pentru noi, o prietenie sudata mai ales de ras.. de situatii penibile, de sforaitul lui tata, de betie, de demagogie de orice... de racii de pe maulu nistrului, de gorgoaze de "visheuri" si de victorii.... Mari artisti mor. Mor si nu apuc sa-i intalnesc sau sa-i vad ... eu chiar speram sa-i vad pe Isaac Hayes sau pe Bernie Mac sa-l vad la un stand-up... Macar pe Anca PArghel vroiam sa o vad cum canta live... din pacate am vazut-o doar la capela.. si acolo tras de maneca de Alex. Parca toata lumea moare. Mi-e teama ca nu o sa apuc sa-l cunosc pe Johnny Raducanu, ca bunica nu o sa-si vada stranepotii, ca nu o sa apuc sa dau o bere lu bunicu dupa un spectacol la care sa vina sa ma vada. Sunt cam disperat. De unde nu ma interesa NICIODATA de viata si de moarte am ajuns sa ma tem, sa fiu disperat. Frate parca peste tot, toti mor... lista cu cei care au murit din pacate e mai mare dar nu vreau sa ma mai gandesc.