Orny Adams

-
Nu vreau sa fiu Orny Adams. Vreau sa fiu oricine altcineva dar nu el. Am lucrat cu un tip zilele astea la fel de ciudat ca el. Si lumea e plina de Orny Adams. Inca el un caz bun pentru ca el a reusit in 10 ani sa strang un material bun pentru o ora de show. Dar sunt alti Orny Adams care nu fac nimic. Stau toata viata gandindu-se cat sunt de buni si cat au realizat. Multi apar altfel la TV sau in showuri dar cand ii observi in privat, lucrurile se schimba. Devin incapatanati, devin laudarosi, plini de ei.. devin Orny Adams.
Poate fiecare din noi avem un pic din Orny Adams dar mai putin... asa cum e Cosby, sau mai mult cum e radu Caprini. Macar Orny Adams e la NY sau in LA dar Caprini e in Bucuresti si nu face nimic... Macar Orny Adams are talent...de a cauta... si saracul cauta de ani de zile materiale. Mi se rupe inima cand asa penibilitati de oameni si totodata ma buseste rasul.
Nu vreau sa fiu Orny Adams.

Comentarii

Anonim a spus…
mai stefane tot nu ti-a venit mintea mai la cap ? lasa-te mai de actorie ca nu iti shade bine vere tie actor.tu poti juca un singur rol in viata- stefan zaharia. lasa-i pe altii care se pricep sa faca asta.tu incerci, te straduiesti dar ai marea problema sa nu poti sa te concentrezi suficient de mult asupra unui lucru cand il faci si mai ales sa fii superficial si subiectiv de-a lungul "cariei" tale. cauta-ti un job ceva puisor. ma semnez cu anonim doar pentru ca te cunosc si ca te vei enerva mai tare ca nu stii cine a postat si contra a ce spui tu te vei gandi la asta ...ION
9 decembrie 2008 la 17:50
SteFUN a spus…
:)) interesant dar aici nu era vb despre actorie:)
oricum multumesc pentru comment. mai bine ai vedea cine este Orny Adams. si poate ca ai dreptate dar eu, cand incep ceva, imi place sa termin:)
Mi-am da seama ca nu geografia este marea mea pasiune dar nu vroiam sa o las in anul 2
imi cer scuze dar voi termina facultatea asta si voi lua lecitina sa ma concentrez la roluri.. macar la nivelul colegilor mei dragi.
9 decembrie 2008 la 18:25
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

-
1. E rotunda si e cârna si cu capu-n jos atârna! 2. Din carne e crescuta, tare si osoasa. O parte-i belita si alta-i flocoasa. 3. Deget nu e, unghie n-are, dar atârna-ntre picioare. Orisicine se întrece, s-o apuce si s-o frece. 4. Cine se urca, o baga, o freaca, coboara, se spala si pleaca? 5. Ce se plateste, se beleste, se linge când e tare si curge când e moale? 6. În fata mareata, pe margine creata, în spate o lingi, în fata o-mpingi. 7. Piele vie-n, piele moarta, dai din fund si intra toata. Si acum raspunsurile... 1. ghinda 2. pana de gâsca 3. tâta vacii 4. cosarul 5. înghetata 6. marca postala, timbrul 7. cizma Daca v-ati gandit la prostii.... sa va fie rusine....
Citiți mai multe

...

-
De multe ori am inceput sa scriu despre asta si m-am oprit. Nu am cum sa fac armata. Poate ca asta e unul dintre motive. Acolo, la recrutare, mi-au spus ca-s inapt de armata, ca-s labil psihic. De parca eu nu stiam asta. Ciudat dar se pare ca eram un mic emo p'atunci. Eram in stare sa mor pentru orice. De cand sunt inconjurat de moarte si inmormantari parca nu mai vreau atat de tare sa mor. Parca vreau din ce in ce mai mult sa traiesc. E aiurea pentru ca eu, fara sa stie lumea, eram un Tiby. Poate ca din acest punct de vedere am fost singurul care l-a inteles. Niciodata nu l-am condamnat pentru alegerea lui. Totusi, din acea seara in care stiam ca moare si l-am lasat, ca un cretin care crede ca-l intelege, din acea seara ceva s-a schimbat in mine. De cand am vazut cat de usor este sa mori, sa nu te mai bucuri de lucrurile de dupa: durere, betie, suparare, sau doar licenta. Cand am realizat cat de mic sunt si cat de usor este sa fii uitat. sa nu iti simta nimeni lipsa... toti sa-si
Citiți mai multe

Apel către noile lichele

-
(Doamna profesoara Zaharia (mama mea adica) a vrut sa transmita ceva generatiei ce acum populeaza liceul Borcea si nu numai. Mai jos este articolul:) Nu sunt vreo ziaristă angajată la vreun mogul de presă, nu sunt membra vreunui partid- n-am fost decât membră a PCR, câteva luni în 1989, şi mi-a ajuns şi pentru perioada de după 1989-, nu sunt decât una dintre miile de profesoare, o bugetară nesimţită, care şi-a permis, cu neruşinare, să sărăcească această ţară, o bugetară care nu produce nimic concret şi care mai scoate şi tâmpiţi în urma prestaţiei sale- asa cum rezultă din discursul primului politician al ţării. "Mea culpa" (pentru pdl-işti, aceasta nu e o înjurătură)! Recunosc acum că din 1990 şi până în acest an de graţie, am fost mereu în opoziţie, chiar şi atunci când au ieşit cei pe care i-am votat- de două ori s-a întâmplat – pentru că m-au dezamăgit toţi, mai mult sau mai puţin. De fiecare dată, însă, aveam speranţa că ceva se va schimba, o dată cu noua generaţie. Î
Citiți mai multe