Postări

Non beliver

Imagine
 De ceva timp mă plâng că nu prea mai am ce asculta. Adică ascult numai artiști sau piese vechi. Am descoperit că există și ceva nou ce îmi place dincolo de albume noi ale truppelor mai vechi. Am descoperit piesa asta: Non beliver de la London Gramar:  London Gramar – Non beliver. Incepe ca un experiment dafpt punk pana când se pornește. E nemiloasă pe tot ce înseamnă bass. De sus pana jos. Vocea e ce trebuie. E crisp, si fericirea este cand asculti versurile. Demne de volum postmodernist. Refrenul te îmbrățișează atât de călduț si amar. Dependență. Mai vrei. Apoi un pic de suspans. Partea a doua începe cu aceleași versuri. „Maybe she loves and I m just a preacher… ” Refrenul este ca un soundtrack cu care poți survola din elicopter peste câmpiile din adâncurile tale. Te duce acolo… iar la intermetzzo.. ești acolo! experimentul vocilor pink floyd sau 10cc se simte in vocoderul si vocile de final. De aici se stinge lumina. Totul este perfect: muzica, melodia, versuri, voce/voci. Su

Cină în lumina apusului

Am plecat la mare pentru un weekend prelungit. După o zi de plajă, nu mai aveam energia să ieșim la clubăreală. Eram moi de la soare așa că am decis să ieșim la un restaurant. Am vrut (mai mult ea) să mergem la Restaurantul Marinarului, dar, cu doar o oră înainte, am decis (mai mult eu) să mergem la restaurantul hotelului ce-mi poartă numele. Pe la 7 jumătate seara, veneam de la plajă și am oprit să vorbesc cu chelnerul să ne rezerve o masă și mi-a spus că nu se poate. Am insistat că sunt cazat la hotelul de unde este și restaurantul și a spus că în acest caz are o masă. Mi-a arătat-o. O masă de doi pe o cărare din curtea terasei. Terasa în sine este amplasată pe faleză, sus și are o priveliște simpatică spre mare. Am mers în cameră. Ne-am pregătit și am coborât la masă extrem de încântați. Am ajuns la masa rezervată la ora stabilită 20 și 30 de minute și am descoperit un cuplu ocupându-ne locurile. Chem chelnerul, un tip la 22 de ani cu mască pe figură și cu o codiță mică de păr în vâ

LANSARE FABULOUS 7

Imagine
Lansăm, pentru prima dată online, un volum Fabulous. Am ajuns la volumul 7. Așadar, am ajuns să avem în sfârșit o „tradiție” (culturală) în Buhuși. Vă invit să urmăriți spectacolul online de lansare a acestui volum, iar volumul va putea fi descărcat și „răsfoit” gratuit, accesând linkul de mai jos.  Vă îmbrățișez, cu mască!:)) https://drive.google.com/file/d/1L7v2xXSsu4QbSQWYUjYX6LSbnbPbaT2J/view?usp=sharing

Ne-a părăsit Pușa

O cunosc pe Pușa de când mă cunosc pe mine. Am copilărit cu ea în casă. Venea rar pe la noi dar când venea era veselie în casă. A fost colegă cu tata și erau prieteni buni, împărtășeau multe sentimente frumoase din copilărie, multe momente ca frați care au trecut prin cea mai frumoasă perioadă împreună: adolescența. În Buhuși, Maria Teslaru, Pușa, cum o știam noi, era un personaj controversat pentru că suntem la Buhuși... Un orășel/comună ce nu putea accepta un artist de acest calibru, nu putea înțelege vreodată un artist de această talie cu atât mai puțin un actor de Teatru Național.  Nu îmi vine să cred că nu o să mai vorbesc cu ea. O știam acolo, la un telefon distanță. Plină de viață. Știam de afecțiunea pe care o avea dar eram sigur că nu o va doborâ. Eram sigur sigur că e mai puternică decât orice afecțiune. Eram atât de sigur că nu va avea nicio problemă să revină, încât am scris un scenariu pentru ea. Așa cum pentru Ofițer am scris special pentru nea Johnny, soțul Pușei ce a

Voi cu vai de capul ei!

Imagine
De vreo 3 saptamani ma țin să scriu un articol despre o emisiune absolutamente jalnică de la TV. Știu că multă lume nu se mai uită la TV. Eu sunt mormoloc bătrân și încă mă uit. Nu am viață socială deci sâmbătă seara zapez la tv după meciuri sau sărituri cu schiurile și peste ce emisiune dau? Voi cu Voicu. Așa mizerie de emisiune nu am văzut de când m-a făcut mama. De ce a durat atât să scriu? Pentru că Blogger nu mă lasă să încarc poze de pe tel și e nevoie să vă ărat pozele. Emisiunea e făcută pe genunchi. Cred că o face in 2 ore maximum. Ea, Voicu, își scrie materialul luat de prin revista Formula As și „oleacă„ de Wikipedia, poze de pe goagle și ea își citește VO. Fiind mai plinuță și excesiv de puturoasă. nu trage sunetul din 2 sau 3 părți, ci respiră greu a porc obosit, întoarce foaia și citește sictiriră mai departe textul PROST compilat din mizeriile găsite pe net. Una dintre emisiunile astea dezastru a fost despre Djuna Davitașvili. Nu știți cine e? Nici eu! Nu contează.

Slime

Imagine
In fata unui magazin. O bunica, o mamica si o fetita. Fetita: Mamà da ai zis ca mi iei sâ mia slime! Mama: Da fatâ! Da di undi iti iau slaim di cela? Fetita: Di la Monica di la magazin. Bunica: Stai sa-ti dau bani sâ iei! Mama: Auleu, da! Bunica: Ia de aici banii si ia la fatâ slaim di cela! Mama: Da ci i slaimu cela? Fetita: Ii... Un slime! Mama si fetita se indeparteaza. Probabil merg spre magazinul unde e vanzatoare Monica. Din urma intervine bunica: Bunica: Auz' mamâ, sâ iei unu sau 2 slaim di alea mai mari. Sâ ii ajungâ! Dupa 15 minute fetita s a intors cu mamica fara slime dar cu o felie de pizza. Au plecat toate 3 "La 2 pasi" sa caute "slaim di cela mare". Pun mai jos o poza cu un slime:)

Nume

Comunitatea afro americana are probleme cu numele. Adica inventeaza niste nume super weird pentru copii. Azrieles. A'ices(asta e nume de fata dar se peonunta ca un fel de ice). Jer'honda. Toure. Braely. LaShaniqua. Saxby Chambliss. Tagg Romney. Geoff. RomAdrea. LaKeisha. Bon’Quisha. Sha’Tanya. Toprameneesha. La’Quishria. Bonifa. Shataniana. Levondia. Bufanaquishria. La’Quishraniqua. Barbeesha. Mo’Nique. Abduiniana. Fo’Landra. Kisha. Bon’Qui Qui. Porche. V’Lanta’la’mana’ma’nisha. Sha’Nay Nay. Tay Tay. Un pic ciudatel pt mine:)) Am vazut si un stand up pe tema asta dar nu auzisem sau vazusem persoane cu astfel de nume. Ieri am vazut ub documentar tare despre R Kelly si majoritatea fetelor abuzate de Kelly aveau nume de astea ciudatele. Daca tot am pomenit de documentar sa spun si parerea mea: nu are nicio legatura cu faptul ca fetele sunt de culoare. Cam asta ar fi concluzia documentarului ca nimeni nu face nimic pentru ca fetele abuzate sunt de culoare. Nu cred ca e adevarat.